20 AUGUST 1972: Întâlnirea mea cu Dumnezeu

 

Sunt născut într-o familie ortodoxă din județul Prahova. De la vârsta de 3 ani, Mama m-a învățat rugăciunea “Tatăl nostru“. Dar de mic  eram foarte mânios! Fratele meu mai mare decât mine cu 3 ani avea voie să meargă cu căruța la oraș, dar eu NU! Atunci, plin de mânie m-am răzbunat; am tăiat cu un cuțit scaunul de piele al tatălui meu.

Nici a doua oară n-am avut voie să merg cu căruța; și iar m-am răzbunat. Am tăiat cu foarfeca “fața de masă” a Mamei, brodată de ea cu multă migală.  Atunci când Mama îmi cerea să fac câte ceva, nu ascultam.

Iar mai târziu am început s-o mint pe Mama. Și, pe când aveam cam 7 ani, am început să fur câte 1 leu din portmoneul Mamei, și-mi cumpăram bomboane…..

Iată-mă copil de 7 ani, stăpânit de 5 păcate: Mânios, Răzbunător, Neascultător, Mincinos și Hoț.

Dar, cu înaintarea în vârstă, păcatele mi-au “inundat”  viața!

De mic am fost dus la biserica ortodoxă: liturghie, denie, spovedanie, împărtășanie…..dar nici o schimbare în bine nu se vedea în viața mea!

Școlar fiind, pierdeam multe ore în atelierul tatălui meu, făcând și desfăcând, tot felul de nimicuri. Tata lucra departe, pe Șantier, la montaje și venea acasă doar la sfârșit de săptămână. Mama mă certa și mă îndemna să învăț, să las nimicurile, că iar aduc note proaste de la Școală. Dar eu o mințeam spunându-i că am învățat.

Proverbul spune: “După faptă și răsplată!”.  Loc de ucenicie am obținut pe Șantier, afară, în zăpadă. Iarna, în cizme de cauciuc, tremuram de frig, iar vara mă “coceam” muncind la soare!

Lucram în Industria Petrolieră, construiam rezervoare mari pentru depozitarea produselor petroliere.

Tot timpul îmi făceam singur reproșuri:”N-ai vrut să înveți, muncește acum din greu!”  De mii de ori m-am întrebat pe Șantier: De ce? De ce? De ce n-am ascultat de Mama? De ce n-am fost mai silitor la Școală? Uite prin ce noroaie și mizerie trebuie să muncesc toată ziua, vara și iarna!!!

Înainte de militărie am avut și ultimul Șanier,  la Aeroportul Otopeni, lucrând la construirea depozitului de carburanți pentru avioane. Acolo am primit (cu cea mai mare bucurie) ordinul pentru militărie.  Astfel scăpam de Șantier, de mizerie, de frigul iernilor și de căldura arzătoare a verilor….

O soră a tatălui ne-a făcut cadou Noul Testament. Cu mare curiozitate am început să citesc Noul Testament. Citisem multe romane, apoi am auzit de Noul Testament, dar niciodata nu l-am avut în mână.

Când am citit prima Evanghelie, aceea după Matei, am început să-L cunosc pe Mântuitorul. Cunoscându-L,  pe El și viața Lui curată, m-am cunoscut pe mine și viața mea murdară. Domnul Isus Christos prin Evanghelie m-a încredințat că sunt un mare păcătos…..!

Am plecat în armată într-o situație sufletească “ne-cla-ră”

După controlul medical, m-au găsit sănătos si apt pentru o Unitate militară de parașutiști. Dar în cele 16 luni de militărie, 4 colegi au murit în diferite accidente cu parașuta. Atunci am început să mă gândesc serios la moarte. ”Dacă îmi vine și mie rândul? Dar eu nu sunt pregatit pentru moarte!

Abia în armată, în avion, am început să mă rog lui Dumnezeu o rugăciune scurtă, dar “simțită”: “Doamne, ai milă de mine pentru că nu vreau să mor. Nu sunt pregătit!”

Deși am avut și eu câteva “incidente” cu parașuta, n-am murit. După 16 luni, m-am eliberat, apoi un an de zile m-am visat numai în Cazarmă. Plin de recunoștință că Domnul m-a scăpat de moarte, am început să merg duminica la Biserica Ortodoxă. În “Noaptea de Înviere“, de la preot  am luat primul lumina, apoi mă străduiam să vin cu lumânarea aprinsă până acasă, sperând că voi avea “noroc în viață”. Însă cu trecerea timpului am uitat de “coșmarul morții”;  nu m-am mai dus la biserică, dar am uitat și de Dumnezeu. Trecuse pericolul!  Niciodată pe Șantier nu am fost pus în fața morții ca în armată!

Dupa armată m-am angajat la o Firmă în Ploiesti. Timpul liber îl consumam în destindere cu colegii de serviciu la Stadion, Cinematograf, Teatru, Discotecă, Restaurant, Fotbal…!

Câștigul muncii era mulțumitor, eram sănătos, dar cu toate acestea eram un tânăr “Gol”, “Uscat” și “Nefericit”. Am început să învăț pentru admitere la Liceul seral.

Citeam și în Noul Testament al Domnului nostru Isus Christos, și ziceam:

“Ce spune Christos aici, și ce practicăm noi “creștinii”, e o diferență de la pământ la cer!”

Apoi am citit mai departe și am spus:

“Dacă Christos spune ADEVĂRUL, eu sunt un om pierdut. Pierduți sunt frații și surorile mele, părinții mei, rudele mele, și toată localitatea!”

Ziua munceam, seara mergeam la Liceu. Între timp am auzit că la Tribunal, în zilele de Marți pot asista la Procesele de divorț. La început m-am dus cu gândul că  mă distrez. Dar am văzut  că la Tribunal nu se joacă teatru regizat, și că de fapt nu era nimic de râs, ci mai degraba de plâns. Se despărțeau părinții, dar se separau și copiii. Plângeau copiii, plângeau părinții, plângeau rudele, plângea și asistența. Ajuns în stradă plângeam și eu. Vorbeam singur: ”Asta nu-i viață! Să muncesc, să mă căsătoresc, să am familie, apoi să vin la Tribunal pentru divorț? Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau! Nu găsesc plăcere pentru viață! Îmi urăsc viața! Pentru ce m-am născut? Pentru ce trăiesc? Pentru ce mor?

In zbuciumul acesta am început să scriu pe o bucată de hârtie câteva întrebări:

1)Poate un om păcatos să fie iertat și mântuit?

2)Ce trebuie să facă un păcătos ca să fie mântuit?

3)De ce unii sunt scriși în Cartea Vieții iar alții NU?

4)Cine scrie în Cartea Vieții și pe cine?

Purtam hârtia cu  întrebările cu mine în buzunar și doream să întâlnesc pe cineva să-mi răspundă la aceste întrebări. Fără să spun la nimeni nimic, am plecat cu bicicleta la Mănăstirea Parepa (Prahova, cca 25 Km) la “Sfânta Fecioară”de la Parepa (Maria Petre), s-o întreb pe dânsa dacă un păcătos mai poate să fie iertat și mântuit.

Dânsa, în loc să-mi răspundă la întrebări, mi-a dat o carte s-o deschid, și mi-a citit ceva ca o rugăciune, ca un Psalm.  Am plătit 25 de lei. Dânsa mi-a spus că am dat prea mult. Apoi m-am dus și a doua oară, ca să văd ce i-a spus Dumnezeu pentru mine. Dar de la ea am plecat total dezamăgit pentru că nu mi-a spus nimic, nimic, concret. Tânjeam să găsesc un om să-mi răspundă la întrebările mele pe care le purtam zilnic în buzunar.

Se spune că  “Dacă omul face un pas spre Dumnezeu, Dumnezeu face zece pași spre el!”

La Dispensarul intreprinderii unde lucram, sanitarul mi-a vorbit foarte frumos. De aceea l-am întrebat: “Dv. sunteți credincios?“Dânsul mi-a raspuns:”Da, sunt ortodox, credincios adevărat! Dacă vă interesează, putem vorbi mai mult după orele de program

După câteva întâlniri dânsul a văzut starea mea nefericită și mi-a sugerat să mă las de meserie și să urmez Seminarul Teologic Ortodox de la Curtea de Argeș. Propunerea dânsului m-a amețit! Dânsul mi-a explicat că am o bună șansă cu recomandarea Parohiei și aprobarea Mitropoliei. “Totul este posibil pentru tinerii recomandați!

Dânsul avea multe cărți religioase, printre care și “Sectologia“. Împreună am început să citim Sectologia. Această carte începea cu religia ortodoxă, apoi continua cu celelalte religii creștine în ordinea alfabetică: Adventiști, Baptiști, Catolici, Evanghelici…..si am ajuns la “Tudoriști”.

Explicația despre Tudoriști era scrisă doar pe o jumătate de pagină: ”Tudoriștii“ vin de la numele preotului ortodox bucureștean Tudor Popescu. Acesta a citit Noul Testament al Domnului nostru Isus Christos, L-a cunoscut pe Mântuitorul, s-a pocăit de viața lui păcătoasă și a început să predice Evanghelia în Biserica Sfântul Ștefan din București. Mulți studenți de la Teologie s-au întors la Dumnezeu și chiar dintre intelectualii de frunte ai Țării. În urma acestui fapt, Biserica Ortodoxă l-a dat afară din cult. Dar dânsul a continuat să vestească Evanghelia în București și în toate orașele și satele unde era invitat. În încheiere în Sectologie scria așa: “Tudoriștii” au Biserici în Bucuresti, Ploiesti, Buzau, Bacau, Brasov, Târgoviste, Campulung, Pitești, Bârlad,Timisoara…..

Aici ne-am oprit. Eu am spus:”Domnule, eu vreau să devin preot ortodox: Și preotii ortodocși se pocăiesc? Uitați ce spune aici, că au Biserică și în Ploiești! Haideți să-i căutăm!

I-am căutat. Și i-am găsit. Prima duminică am mers la Biserica preoților ortodocși pocăiți din Ploiești. Am ascultat Evanghelia. M-a mișcat foarte tare. Nu se făcea o liturghie tipică ca în Bisericile ortodoxe, ci se predica Evanghelia Domnului nostru Isus Christos! Am înțeles că “Mântuitorul a venit în lume, să caute și să mântuiască ce era pierdut” Aici am întâlnit un om credincios, care ne-a invitat la dânsul acasă și mi-a răspuns la toate întrebările mele, numai cu versete din Sfânta Scriptură. Imediat am înțeles că Domnul Isus Christos răspunde prin Evanghelie la toate întrebările omului! Omul care îmi citea răspunsurile la întrebările mele din Evanghelie, cunoștea bine Sfintele Scripturi, avea Duhul lui Dumnezeu, și era înțelept… În Biblie este scris: “Cel înțelept câștigă suflete!

Deși Domnul Isus mi-a răspuns exact la toate întrebările, totuși aveam frică să iau vreo hotârire, să nu mă “rătăcesc!” Acest om mergea la Biserica preoților ortodocși pocăiți, iar eu eram ortodox. Am întrebat: “Dv. spuneți că Biserica preotilor ortodocsi pocăiti este adevărata Biserică, iar cea ortodoxă este falsă?” Dânsul mi-a răspuns:”NU! Noi nu spunem să vii la noi, că la noi este Adevărul.  Noi spunem să-l primești pe Domnul Isus ca Stăpân și Mântuitor prin credință și mergi unde vrei!

Mi-a plăcut mult răspunsul! Nu mă lega de altă Biserică, ci eram liber să aleg ce vreau! Am avut o discuție lungă, apoi mi-a citit întâmplarea cu Împăratul Irod care simpatiza pe Ioan botezatorul, îl asculta cu plăcere, dar sta în cumpănă neștiind ce să facă. Apoi a venit o “zi cu bun prilej” dar nu pentru împăratul Irod, ci pentru Diavol. Împăratul Irod singur a căzut în “cursa Diavolului” prin jurămintele pe care nimeni nu i le-a cerut  să le facă; iar cererea Celui rău l-a dus de …a tăiat capul lui Ioan Botezatorul în temniță!

“Când auzim chemarea lui Dumnezeu prin Evanghelie, să nu amânăm întoarcerea noastră la Dumnezeu pentru că inima noastră se împietrește și mai pe urmă nu ne mai putem întoarce!”

Noi pierdem prilejul mântuirii, dar diavolul niciodată nu pierde prilejul să ne înșele să amânăm asta până în ziua morții (care ne va lua pe toți prin surprindere).

În timpul acesta o “voce” îmi șoptea la ureche: “Dacă te pocăiești, o să râdă toți de tine! O să fii de râsul și batjocura tuturor!” Era vocea celui rău, care știa că sunt mândru și nu suportam să fiu de râsul prietenilor mei.

Atunci am zis în inima mea: “Până acum n-a interesat pe nimeni de mine, și dacă-L primesc pe Mântuitorul în inima mea, vor râde de mine  … familia, rudele, prietenii, colegii de serviciu? Nu mă interesează, să râdă cât or vrea, dar eu acum vreau să-L primesc pe Mântuitorul în inima mea!” Am înțeles că dacă-l primesc pe Mântuitorul ca Stăpân al inimii mele, nu mă rătacesc. A fost pe 20 August 1972. Aveam aproape 24 de ani.

După ce toți ne-am rugat în genunchi (eram 4 bărbați), am fost întrebat: “Știți ce-ați făcut?”  Tare m-am speriat!  “-Ce-am făcut?” Am intrebat eu. “Ati făcut bucurie în cer!”  Imediat am cerut: “Arătați-mi, unde scrie?” Și mi-a arătat cuvintele Mântuitorului in Evanghelia Luca cap.15:“Mai multă bucurie se face în cer, înaintea îngerilor lui Dumnezeu, pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru  99 de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.”

Cuvintele acestea ale Domnului Isus m-au umplut de bucurie! “Un păcătos care se pocăiește, face bucurie în cer!

Mergeam spre casă “înnotând” în bucurie, parcă zburam de bucurie! Niciodată n-am trăit o bucurie atât de mare, la gândul că Domnul Isus mă iubește, că mi-a iertat toate păcatele, m-a spălat cu sângele Lui, și m-a făcut un copil al lui Dumnezeu, pe mine nevrednicul și păcătosul! Bucuria inimii mele au vazut-o toți colegii de serviciu, maistrul, șeful inginer, și Directorul.

Șeful inginer m-a întrebat: “-Mă, de ce voi când vă pocăiți, spuneți la toată lumea?” “Pentru că doresc ca toți să fie fericiți ca mine!” Și dânsul mi-a spus: “Nu, mă. Este vorba de talanți!” Dar eu nu știam nimic despre ce “talanți” vorbește dânsul! După un scurt timp șeful inginer a murit. Avea cancer. Am înțeles că și dânsul citea Biblia!

Odată cu Domnul Isus Christos am primit o mulțime de prieteni credincioși. După doi ani Dumnezeu mi-a pregătit o soție credincioasă; socrii credinciosi, cumnați, cumnate, frați și surori în Domnul. Biserica este fondată de preoți ortodocși care și ei s-au întors la Dumnezeu, s-au pocait de păcatele lor, și au început să-și îndrepte viața după învățătura Domnului Christos.

În Domnul Isus Christos am găsit pe Mesia, cel arătat de toți profeții Vechiului Testament. În Domnul Isus Christos am găsit pe Mântuitorul, cel arătat de toții Sfinții Apostoli ai Noului Testament. Am găsit pe Acela recomandat de Fecioara Maria: “Să faceti tot ce vă va învăța El!”

Am găsit pe Acela recomandat de însusi Dumnezeu: “Acesta este Fiul Meu prea iubit în care-Mi găsesc toată plăcerea Mea, de El să ascultați!” Insuși Mântuitorul ne spune: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața,nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine!” “Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina Vieții!”

Dumnezeu să ajute pe fiecare să potă face  «un pas»,  adică de la religie, la Domnul Isus Christos!

Fiecare zi amânată e o mare pierdere si un câștig pentru Diavol.

Să ne întoarcem, să-L primim, să-L avem, să ne pocăim de păcatele noastre, și zilnic să ne îndreptăm viața după învățăatura Lui, să nu ne ajungă ziua morții ne-împăcați cu Dumnezeu prin credință și pocaință. Să-L cinstim cu viața noastră, și cu tot ce avem!

Dumnezeu ne dă binecuvantarea Lui în fiecare zi!  Mântuitorul, cheamă la pocăință numai pe păcătosi, să-i ierte, să-i spele de păcatele lor cu sângele Lui, să le schimbe viața prin credință, să-i facă fericiți, să-i facă copii ai lui Dumnezeu. Da!  Numai pe pacatosi! 

In Psalmul 64 scrie:”Toti cei cu inima fără prihană, se laudă că sunt fericiti
Am trăit bucuria mântuirii ca cea mai mare bucurie din viata mea! Doream să-mi dea Dumnezeu viață să mai traiesc o săptămână ca să pot vedea cum e să traiesc cu Dumnezeu!

Au trecut 42 de ani și acum pot spune oricărui om: “Dacă aș avea 10 vieți, pe toate le-aș da lui Dumnezeu!”

 

Sursa: www.armoniamagazineusa.com