Iosif - eliberat de alcool si depresie!

Salut si bine ai venit, tu care citesti acest articol despre viata mea.

Numele meu este Iosif Stadlober. M-am nascut la 24 Iulie 1949 in Sibiu. Din pacate trebuie sa incep istorisirea vietii mele cu o trista amintire – caci de multe ori mi-am blestemat ziua in care m-am nascut. De ce a fost asa vei afla citind mai departe povestea vietii mele.

Suntem trei frati la parinti. Fratele meu care este cu doi ani mai mare decat mine, eu si sora mea care este cu patru ani mai mica decat mine. Din pacate copilaria noastra nu a fost una fericita. As spune mai degraba ca a fost plina de tristete si de amintiri neplacute.

Tatal nostru nu ne-a iubit si s-a purtat foarte urat si brutal cu noi. Cu mama se purta la fel. Parintii mei s-au despartit cand aveam 13 ani. Mama ne-a parasit si nu dupa mult timp si-a gasit pe altcineva. Tata a dus si el o viata destrabalata, pierzandu-si timpul cu femei, alcool si prietenii rele. Dupa cum spuneam, deja de la varsta de 13 ani a trebuit sa invat ce inseamna sa traiesti fara parinti, fara prieteni si mai ales fara Dumnezeu. In februarie 1962 am fost aruncat pur si simplu in strada. Am devenit un copil al strazii! Cu cativa “prieteni buni” am inceput sa beau bauturi tari, cum ar fi tuica de prune de 80%. Dupa ceva vreme am observat ca nu mai pot trai fara alcool. La 13 ani devenisem deja alcoolic. Nu vreau sa va povestesc prea multe despre viata mea dintre anii 1962 si 1982. Pe scurt insa pot spune ca a fost iadul pe pamant.

Am incercat sa ma las de alcool urmand trei terapi , am facut tot ce era posibil insa niciodata nu am reusit. De fiecare data cadeam din nou in dependenta ajungand din ce in ce mai rau. Imi pierdusem complet dorinta de a trai. Pana in 1987 am dus-o destul de bine cu sanatatea insa la scurt timp dupa aceea corpul meu incepuse sa cedeze, urmand sa fiu operat de trei ori la stomac, apoi am avut hepatita, pneumonie si depresii. Nu mai eram om, ajunsesem un nimic!

In aceasta perioada de disperare am insistat de nenumarate ori ca psihiatrul sa-mi dea trimitere pentru o noua terapie  caci altfel voi muri (pana in acel moment incercasem deja de doua ori sa ma sinucid). Nu a fost usor sa il conving, dar mi-a spus: “Bine, dar este pentru ultima oara!”

Nu voi uita niciodata acest timp binecuvantat: Martie 1982! Atunci inca nu intelegeam ca Dumnezeu iubeste oamenii – ca ma iubeste chiar si pe mine asa cum sunt, de abia mai tarziu am inteles ce inseamna acest lucru.

In spitalul unde am urmat terapia de dezintoxicare era un baiat cu patru ani mai tanar decat mine. Sotia lui aranjase cu securitatea ca el sa primeasca un tratament pentru problemele psihice pe care credea ea ca le are, fiindca ii vorbea mereu de Dumnezeu, si spunea ca s-a pocait.

El se purta foarte frumos cu mine si imi povestea despre Isus Hristos cum ca El poate si vrea sa salveze oamenii de la pierzare si ca vrea sa daruiasca fiecaruia o viata noua si vesnica. Chiar daca pacatele mele sunt rosii ca sangele El le poate face albe ca zapada. Atunci m-am gandit: “Iosif, de multe ori ai incercat o gramada de tampenii ca sa iti schimbi viata; de ce sa nu o incerci si pe asta?” Si parca totusi nu suna a fi chiar o tampenie asa ca m-am gandit sa incerc. De atunci nu incetez sa il laud pe Domnul si Mantuitorul meu Isus Hristos care a dat un nou sens vietii mele.

Binenteles ca ranile si viata de dinainte s-au rasculat impotriva mea iar la sapte luni de cand m-am pocait am avut cinci recaderi in viata plina de mizerie din trecut, insa de fiecare data Domnul si-a aratat credinciosia fata de mine astfel incat dupa a cincea recadere  am plans cu amar dar nu mi-am plans din nou de mila ci pentru ca simteam o durere in suflet la gandul ca din nou am reusit sa-l ranesc cu pacatele mele pe acest minunat Isus. Au fost douazeci si patru de ore de neuitat!

In urmatoarea zi eram deja eliberat complet de dependenta. Astazi pot doar sa-I multumesc lui Dumnezeu si sa-L laud pentru ceea ce a facut!  De atunci viata mea s-a schimbat radical. In 1988 am plecat in Germania unde am incercat berea bavareza insa asta nu mi-a priit deloc. Din pacate in vara anului 2003 neatent fiind, am cazut din nou in cursa inselatoare a  diavolului si am baut din nou.  Este inspaimantator ca dupa atatia  ani frumosi si binecuvintati sa cazi din nou. Dar atentie! In astfel de situatii nimeni nu este vinovat in afara de persoana in cauza! Eram deja curatit dar in neatentia mea am dat mana libera Satanei. Ai grija de tine, tu care poate esti sau ai fost in aceeasi situatie. Nu uita ca incepand sa bei din nou te joci cu harul care ti-a fost dat de  Dumnezeu.

Au trecut cativa ani, de cand apartin Domnului si Dumnezeului meu Isus Hristos si ii multumesc pentru asta. De sapte ani eu si sotia mea apartinem unei adunari crestine din München unde ne bucuram din plin de minunatul har al lui Dumnezeu dat prin Isus Hristos.

Draga cititor: Am pentru tine o oferta: Daca si tu esti obosit, fara speranta si trist, vino azi la Isus. El te iubeste! El te vrea! Vino azi la El! Astazi mai este posibil! Astazi cat mai este har!Astazi poti incepe o noua viata! Astazi El inca mai spune: “Da”! Maine nu stii ce va veni!

Lumea noastra plina de haos este cel mai sigur semn ca Isus Hristos va reveni in curand, dar nu va veni cu mila si cu bunatate, ci cu judecata! – De aceea vino azi la El!

Daca ai intrebari referitoare la viata mea de atunci si de acum imi poti scrie –  iti voi raspunde cu placere.