Vinovat!

  Stăteam înaintea judecatorului și am izbucnit în plâns. Auzind că vorbește despre privare de libertate, plânsul meu a devenit și mai amar. Un polițist mi-a încătușat mâinile și m-a însoțit spre celulă. Am rămas câteva zile acolo și încercam să ințeleg ce s-a întâmplat.Cum am ajuns aici?

Eram pilot şi mă aflam la apogeu de carieră. Îmi mergea bine pe toate planurile. În 1993 mi-am părăsit soția și de atunci nu mai exista nimeni care să-mi facă  viața grea. Aveam bani, femei, prieteni, o profesie bună – tot ce și-ar putea dori un bărbat. Îmi spuneam ,,DA“  în toate și acesta era sensul vieții mele.

Însă puțin mai târziu am fost prins cum furam bilete de avion. Nu știam cât de mult însemna pentru mine profesia până în ziua în care am fost concediat. În acea seară, când am părăsit compania, nu mi-a fost luat doar permisul de muncă ci întreaga identitate. Profesia mă definea. Pierderea locului de muncă era atunci egală pentru mine cu moartea, însă nu ar fi însemnat în nici un caz schimbarea modului de viată. Bărbații încăpăținați ca mine nu cedează atât de ușor.

Deoarece nu munceam nu mai aveam banii necesari să plătesc pensia alimentară copiilor mei. Am primit o mulţime de avertizări și înştiinţări de plată însă le-am ignorant, gândindu-mă că nu mi se poate întâmpla nimic. Abia când am fost condamnat am înțeles seriozitatea situaţiei în care mă aflam. Acea zi de condamnare a fost pentru mine ca un strigăt de trezire.

După ce am fost eliberat locuiam la un centru social. Aveam voie să muncesc însa nu mai aveam voie să conduc automobilul. Trebuia mereu să folosesc transportul public. Munceam într-o brutărie. Într-o zi mi-am întâlnit foștii colegi, din vremea când eram pilot. Nu pot să descriu ce rușine mi-a fost.

În acele zile, când pierdusem totul, mă întrebam care este sensul vieții. Mi-am amintit de copilaria mea și de credinţa din copilărie. Am început să mă rog sincer și să citesc Biblia, căutând mângâiere. Atunci Isus a devenit și pentru mine realitate. Atunci mi-am spus mie ,,NU“ și ,,DA“ lui Isus.

După ce am părăsit centrul social am primit un loc bun de muncă și am început din nou sa urc pe scara socială. Aveam din nou succes însă îmi era teamă că vechiul ,,EU“ se va întoarce. Îmi doream ca vechiul ,,EU“ să rămînă pentru totdeauna mort. M-am plecat pe genunchi și i-am promis lui Dumnezeu că voi trăi pentru El.

Aceasta a rămas rugăciunea mea până în ziua de astăzi. În prezent îndrum un grup de băieti, care au nevoie de ajutor. Dumnezeu folosește exemplul vieţii mele, pentru a ține aceşti băieți la distantă de greșelile pe care le-am făcut eu. Lucrez şi în închisori având bucuria să le spun deţinuţilor despre speranţa și vindecarea prin Isus.

Doar Dumnezeu a putut transforma viaţa mea distrusă într-o veste a harului și a salvării.

Iubit cititor, va veni momentul când va trebui să stai înaintea Judecătorului Suprem pentru a da socoteală de viaţa trăită pe pământ. Ia-ți câteva clipe si imaginează-ți acel moment când vei sta înaintea lui Dumnezeu. Vei putea spune ceva? Vei încerca sa te îndreptățești? Vei căuta să dai explicații pentru viaţa trăită în păcat? Sau vei izbucni în plâns neavând ce spune și înțelegând că totul e pierdut ?….

Acum ai șansa să te împaci cu Dumnezeu. El a dat pe singurul Său Fiu ca să moară pentru păcatul meu și al tău. Prin Isus, Fiul Său, avem iertarea. Biblia spune în Epistola către Romani că plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veșnică în Isus Hristos.

Acceptă acest dar, vino la El cu căință și vei primi iertarea.