Încrederea

 

O doamnă în vârstă din Coreea a suferit în copilărie o paralizie cerebrală. Datorită acelei paralizii, ea n-a trăit niciodată o viață normală și nici n-a putut să vorbească. Dar după ce L-a primit pe Isus ca Mântuitor, ea a scris multe poezii. Și poeziile pe care le-a scris impresionează mult. În poezia „Eu“, autoarea transmite un mesaj încurajator: „Eu nu am averea pe care o are altul; eu nu am abilitatea pe care o are altul; eu nu am sănătatea pe care o are altul, dar eu am ceva ce n-are altul; eu am văzut pe Cineva pe care altul nu L-a văzut; L-am auzit pe Acela pe care altul nu L-a auzit; am primit dragostea pe care altul n-a primit-o și am înțeles ceea ce altul n-a înțeles. Eu nu am ceea ce are altul, dar Dumnezeu cel drept mi-a dat ceea ce altul nu are“. Pentru ce lucru mulțumea și se bucura poeta? Datorită paraliziei cerebrale, ea n-a avut cam 90% din ceea ce avem noi. Dar ea L-a întâlnit pe Isus ca Mântuitorul ei personal. Bucuria mântuirii a făcut-o să fie mulțumită totdeauna și pentru toate lucrurile.

Fără o relație personală cu Dumnezeu prin credința în Isus Hristos este greu de înțeles cum cineva poate recăpăta curajul sau voința să mai trăiască fericit după o pierdere mare și dureroasă. Exemplele sunt nenumărate. Și tu poți fi un astfel de exemplu, dacă îți pui încrederea în Cel ce poate totul în viața ta!

Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! (Biblia, Ieremia 17.7)