Intalnirea pastorilor cu Isus

În tinutul acela erau niste pastori care stateau afara în câmp si vegheau noaptea împrejurul turmei lor. Si iata, un înger al Domnului a stat deodata lânga ei si slava Domnului a stralucit împrejurul lor. Ei s-au înfricosat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu va temeti, caci iata, va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: caci astazi, în cetatea lui David, vi S-a nascut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Si acesta este semnul pentru voi; veti gasi un prunc înfasat în scutece si culcat într-o iesle.” Si deodata, împreuna cu îngerul, s-a unit o multime de oaste cereasca, laudând pe Dumnezeu si zicând: „Slava lui Dumnezeu în locurile prea înalte si pace pe pamânt între oamenii placuti Lui!” Dupa ce îngerii au plecat de la ei în cer, pastorii au zis unii catre altii: „Hai sa mergem pâna la Betleem si sa vedem lucrul acesta care s-a întâmplat, pe care Domnul ni l-a facut cunoscut.” S-au dus în graba si au gasit pe Maria si pe Iosif si pe Prunc culcat în iesle. Dupa ce l-au vazut, au istorisit ce li se spusese despre acest Copil. Toti cei ce i-au auzit s-au mirat de cele care le spuneau pastorii. Maria pastra toate cuvintele acelea si se gândea la ele în inima ei. Si pastorii s-au întors, slavind si laudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auzisera si vazusera si care erau întocmai cum li se  spusese.» (Biblia, Luca 2,8-20)

Daca Dumnezeu alege oameni, ca sa devina martori ai mesajului Sau si sa auda vestirea Darului Sau, atunci El alege, asa cum am spus, nu pe carturari, ci pe saraci, pe pastorii umili. Alegerea Sa nu se face dupa ceea ce avem noi, ci dupa ceea ce ne trebuie. Acolo, unde noi nu avem nimic de oferit, El vrea sa faca harul Sau mare, si acolo unde se arata nenorocirea noastra, El vrea sa daruiasca îndurare. Acestor pastori li se face cunoscut din cer, ca Dumnezeu a trimis un Salvator din cer. Darul lui Dumnezeu cuprinde mult mai mult decât salvarea. Cu toate acestea primul si cel mai important lucru, de care omul are nevoie, este salvarea, caci el este pierdut, si toate celelalte binecuvântari nu i-ar folosi la nimic, daca el nu ar primi salvarea. Aceasta salvare este nu numai pentru pastori, ci ea este pentru tot poporul.

Gloria lui Dumnezeu, care a înconjura stralucitor pe ingeri, si mesajul ingerului au facut o asa impresie asupra pastorilor, ca ei au uitat complet imprejurarile în care se aflau si s-au grabit imediat spre acea iesle, ca sa vada pe acest Mântuitor al lui Dumnezeu. Si care a fost rezultatul? «Si pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu pentru toate cele ce auzisera si vazusera si care erau intocmai cum li se spusese.»

Cum este la noi? Ne conduce preocuparea noastra cu craciunul, ca sa glorificam si preamarim pe Dumnezeu?