După faptă, și răsplată

Epifanius, episcop de Cipru, era un om blând și compătimitor, a cărui dărnicie era recunoscută. Odată, doi bărbați, care nu voiau să lucreze, au auzit că episcopul va trece prin vecinătatea lor într-o călătorie. Doreau să se folosească de această ocazie și astfel și-au făcut un plan viclean pentru a obține un cadou în bani. Unul din ei urma să se întindă la marginea drumului ca și cum ar fi fost mort, iar celălalt trebuia să stea lângă el și să plângă, pentru că fidelul său camarad murise dintr-o dată, iar acum nu avea bani să-l înmormânteze creștinește. Când a trecut Epifanius, l-a mângâiat pe cel ce plângea, pentru că oricum nu mai putea să schimbe cele petrecute și nu-l mai putea face viu pe cel mort. Până la urmă i-a dat omului bani pentru înmormântare și a plecat mai departe. Jocul părea să fi reușit, lacrimile au încetat să mai curgă și cel care primise bani pentru cheltuielile de înmormântare a strigat râzând: „Așa, prietene, acum avem ce doream. Scoală-te, bătrânul a plecat!“. Dar ce se întâmplase cu celălalt? Nu se mai mișca! Prietenul lui l-a scuturat, dar în zadar. Omul care se prefăcuse mort nu se mai putea ridica, pentru că era într-adevăr mort!

Să nu uităm niciodată că Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare, fie bună, fie rea!

 

Sursa: gbv.ro