Credinţa şi raţiunea=incompatibile?

Creştinismul este religia unei persoane care gândeşte. Creştinismul nu ne cheamă să fim naivi sau creduli, ci, dimpotrivă, face apel atât la mintea noastră, cât şi la inima noastră. În definitiv, Dumnezeu ne-a dat fiecăruia un creier şi aşteaptă să ni-l folosim!
Poate că o ilustraţie va ajuta să arăt corelaţia dintre credinţă (încredere) şi dovada practică. Imaginează-ţi că locuieşti la etajul al zecelea dintr-un bloc de apartamente, şi tocmai se întâmplă să sune alarma de incendiu. Te grăbeşti spre scara de incendiu, dar descoperi că este plină de fum. Fugi înapoi în camera ta, pui un prosop ud sub uşă şi cauţi să te salvezi. Cum încăperea ta începe să se umple cu fum, deschizi fereastra, stai pe pervaz şi-ţi aminteşti ce te-a învăţat profesorul tău de şcoală duminicală pe când erai un copilaş: „Dacă crezi suficient de puternic, poţi face orice.” Astfel, cum stai aşa pe pervazul ferestrei şi te uiţi la cele zece etaje de sub tine, încerci să te convingi că, dacă vei da din braţe suficient de tare şi vei crede că poţi zbura, atunci vei putea zbura. „Cred că pot zbura, cred că pot zbura”, îţi spui singur. Dar ştim cu toţii că, indiferent cât de tare dai din braţe şi indiferent de cât de tare crezi, dacă sari de pe pervaz, sari spre moarte sigură. Toată credinţa din lume nu-ţi va da putinţa să zbori. Susţin cu tărie că nu acesta este tipul de credinţă pe care doreşte Dumnezeu să-l ai. Acest tip de „credinţă” este, într-adevăr, unul stupid – şi poate fi riscant chiar şi pentru sănătatea ta!!
 
Să ne gândim acum la un scenariu puţin diferit. Blocul tău este în flăcări şi descoperi că nu există nicio ieşire de siguranţă, cu excepţia ferestrei. Acum însă mergi la pervaz şi – ia te uită! – jos, pe pământ, dedesubtul tău, echipa de pompieri a instalat o plasă imensă. Un pompier voinic îţi strigă prin portavoce: „Sari, şi noi te vom prinde!” Te confrunţi acum cu o decizie care-ţi testează credinţa – nu credinţa ta în Dumnezeu, ci credinţa ta în pompieri. Trebuie să te decizi dacă să te încrezi sau nu în aceşti oameni. Vor fi ei în stare să te prindă? Va funcţiona echipamentul lor? Îţi pui viaţa în mâinile lor şi n-ai face aceasta fără să crezi (să te încrezi) în ei. N-ai mai sărit niciodată dintr-o clădire de zece etaje dar, dacă decizi că aceşti pompieri sunt demni de crezare, vei face un „salt al credinţei” – în adevăratul sens al cuvântului.
 
Privind credinţa din această perspectivă, vei vedea cât de multe din lucrurile pe care le facem în fiecare zi depind de credinţa, sau de încrederea, în alţii. De fiecare dată când bei o cutie de suc îţi exerciţi credinţa în compania de îmbuteliere. De fiecare dată când mergi cu maşina, îţi manifeşti credinţa în compania care a făcut maşina ta, precum şi în ceilalţi şoferi alături de care mergi pe stradă – în general, şoferi pe care nu i-ai mai întâlnit niciodată înainte.
Îţi exerciţi credinţa în profesorul tău şi în cărţile din care înveţi la şcoală. Îţi manifeşti credinţa faţă de banca la care ţi-ai depozitat banii câştigaţi din greu. Ai credinţă (încredere) în relaţiile cu alţii şi te simţi ofensat dacă alţii nu au încredere în tine.
Aproape orice interacţiune umană implică credinţă. Este chiar aşa de neobişnuit că Dumnezeu aşteaptă de la noi să avem credinţă (încredere) şi în El?
 
Da, trebuie să ai credinţă, dar nimic nu e mai înţelept ca a avea credinţă în Dumnezeu.
 
 
 
Sursă: text preluat din “5 întrebări cruciale despre creştinism” – Tom Short, cu permisiunea editurii Lampadarul de Aur
Dacă doreşti să citeşti mai mult poţi comanda cartea aici: www.lampadaruldeaur.ro